Razna.

Razna.
Da, o iau razna, simt ca blogul meu, nu mai este al meu..
De ce?
Nu ma mai reprezinta..
Dupa cum ati observat..este o mare diferenta intre vechiul blog si acesta..si anume, in cel vechi aveam postari despre viata mea, despre ceea ce mi se intampla, despre prietenii mei, iar in acesta, postarile predominante sunt despre viata, in general..si nu stiu de ce, dar nu ma atrage sa scriu asa cum ma atragea cel vechi, deci, voi renunta, si..voi posta din nou cum postam inainte, de cate ori simteam nevoia si despre ce aveam eu prin capsorul asta, iar cui nu-i place..asta e.. gaseste in coltul din dreapta marele X si click stanga.
Aceasta..avea sa fie introducerea postarii de astazi, caci cuprinsul va fi diferit.
Cuprinsul..nici nu-l prea cunosc..inca.
Imi voi lasa ideile sa curga..
Am luat vacanta, straniu, dar eu una nu ma bucur, bine-bine, doar un pic, pentru ca voi avea mai mult timp pentru somn, dar..tot mai mult imi placea sa merg la scoala, motivele..diverse xD.
S-a incheiat un semestru, un semestru care a trecut repede, asta o spun acum, caci in timpul tezelor, alta era parerea mea.
Dar, totusi, timpul trece repede, mai ieri ma prezentam colegilor, iar acum au trecut 5 luni de cand ne cunoastem, ba chiar ne-am si certat..si totusi..am trecut peste.
Ehe, multe s-au schimbat de pe 13 septembrie pana astazi, chiar si gusturile mele in materie de muzica.
Dar, asta e alta poveste.
Dupa cum vedeti, in mintea mea este un amalgan de idei..iar eu habar n-am pe ce sa ma axez..dar, aici cred ca deja intervine caracterul oscilator al celor din zodia balantei, pentru ca eu raman balanta, indiferent de studiile 'marilor savanti'.
De fapt, nu ma pot imagina in postura de fecioara, oh Gush, eu-mama?!..No way.!
Acum, cred sa imi iau zborul de pe blog, m-am plictisit, si am chef de o cioco` fierbinteee.
So, bye-bye.

Aaa, era sa uit, poza iti este dedicata tie, Ana N., pentru ca desi ne mai certam, si tipam ca nebunele, te iubesc, ti-ai facut loc in inima mea :* .
Hai pa >:P !

Parinti care uita sa fie parinti.

Traim intr-o societate ce pune accentul pe vorbele si parerile celorlalti..
Adeseori parintii ignora dorintele copiilor doar pentru a evita ca 'lumea sa ii barfeasca'.
Dar oare nu sunt mai importante telurile acelui copil si visele sale, decat vorbele unui om ce nu are nici o legatura cu tine?
La intrebarea aceasta nu imi pot raspunde eu, nu sunt parinte, dar stiu sigur ca atunci cand voi fi imi voi asculta copilul, si voi face tot ce tine de mine pentru a-l calauzi in viata, dar mai ales il voi sprijini..ii voi fi alaturi si ii voi sterge lacrimile atunci cand ii va fi greu..acestea sunt niste lucruri atat de usoare, nu presupun eforturi deosebite, dar sunt foarte importate, si multe parinti uita de ele..uita de acea imbratisare de noapte buna, de acel sarut parintesc si mai ales de acel brat pe care copilul se poate sprijini.
In opinia mea, societatea este cea care ii face asa pe majoritatea dintre parinti.

Te iubesc, draga mea !!

Postarea aceasta este despre Ea, pentru Ea.

Ea este cel mai neobisnuit amestec de sentimente: veselie, melancolie, nebunie, bunatate, sensibilitate, indiferenta, putere, credinta si multe altele..trebuie doar sa fii acolo, la momentul potrivit.

Ea este cel mai special om din toti cei pe care ii cunosc..poate chiar amalganul de sentimente o face atat de speciala, sau poate simtul umorului iesit din comun..dar nu conteaza detaliile acestea, important e ca ea e Cristina..fata care prin felul ei de a fi te face sa uiti de probleme intr-o secunda, te face sa o iubesti.

Sunt sigura ca toti cei care o cunosc cu adevarat o iubesc, asa cum ti-am mai spus, draga mea: pe tine te iubeste toata lumea, pe bune:x.

Vreau sa stii ca mereu iti voi fi alaturi, orice ar fi.
TE IUBESC, DRAGA MEA <3>

Si spulberi vise parca ai fi Demiurg.

Ai simtit vreodata ca nu mai poti?

Ca nu mai faci fata?

Ca e prea greu?

Ei, cam asta simt si eu acum, a fost o saptamana grea pentru mine, si speram sa nu ajung aici, sa spun aceste cuvinte, dar se aduna putin cate putin si cedezi..

Simt ca am obosit, atat fizic cat si psihic, s-au acumulat atatea sentimente vinovate pentru lacrimile sarate ce imi mai scalda obrajii cateodata.

Sunt atatea intrebari pe care mi le pun, dar in acelasi timp ma tem de raspuns.

Atatea dorinte, ce nu s-au implinit, atatea sperante spulberate.

Si mi-as dori sa pun doar o intrebare:Cu ce drept imi spulberi visele?

Si sigur raspunsul va fi cel de care ma tem, asa ca pastreaza-l pentru tine.

Acum, pe fundal ruleaza Vescan-Suflet de campion, o melodie care ma intarea de obicei..dar acum nu mai tine 'vrajeala'..acum cred ca imi trebuie doua zile de somn si trei emisiuni "In puii mei"..dar cum dracu' sa dormi cand stii ca maine te duci la scoala si ai info`..:-j.

Eh, sa traim cu speranta ca va veni vacanta, iar luna martie ma va gasi la alt profil, cu alti profi si cu o stare de spirit ceva mai buna.

Si iata ca a venit si prima postare din 2011, care a pornit la cea mai teribila stare posibila.

Bye-bye.