Happy new year !

Iata ca am ajuns si la ultima postare din acest an.

Planuri pentru anul ce urmeaza nu prea am.

Si mi se pare cam penibil sa zici:"in 2011 nu mai beau, nu mai fumez, nu mai injur, nu mai..'', daca va fi, schimbarea va veni de la sine.

Dorintele mele pentru 2011 sunt cam..seci. Vreau sa am aceiasi prieteni ce ii am acum, in prezent, si ma refer la cei adevarati, caci restul..vin si pleaca, mai vreau sa am mai multa inspiratie pentru postarile de pe blog, sa treaca timpul mai repede, sa vina vara aia odata sa il revad pe tati, sa aiba Doamne-Doamne grija de persoanele importante din viata mea, aici ii includ si pe aia 2-3 prieteni si chestiile alea obisnuite: sanatate etc etc etc.

Pareri de rau pentru 2010 nu am, de ce sa mint..nu imi cer iertare pentru nimic, pentru ca nu as face asta din suflet.

Au fost reactiile si faptele mele, asta e.

So, la multi ani, si mult noroc in 2011!!

Ne auzim la anu`.

Merry Christmas!

In sfarsit a venit Craciunul..eu nu prea am inspiratie..

Asa ca va urez toate cele bune, sa vina Mosu` cu tot ce va doriti si Craciun fericit :*!

Ajutor pentru Silviu.

Silviu-Viorel Cărămidaru, elevul de la Colegiul Național “Gh. R. Codreanu” Bârlad bolnav de cancer osos, a primit o nouă lovitură. Tumora nu poate fi extirpată de chirugii oncologi din țară și costul intervenției în străinătate se ridică la peste 100.000 de euro.
Familia adolescentului a primit în această săptămână verdictul oncologilor de la Clinica din Cluj, singurul loc din țară unde ar fi putut să-i fie extirpată tumora. Medicii și-au recunoscut neputința., iar recomandarea lor a fost ca pacientul să fie
operat în străinătate. O asemena intervenție costă o avere, peste 100.000 de euro. Ca perspectivele să fie și mai întunecate, nu a fost găsită (încă) o clinică de specialitate care să accepte intervenția. Acesta nu a fost singura veste tristă pentru familia adolescentului. Silviu a început în această săptămână a treia serie de citostatice, tratament devastator pe care cu greu îl mai tolerează.
Ioan Cărămidaru, tatăl băiatului, ne-a declarat: “A început din nou chimioterapia și suportă tratamentul din ce în ce mai greu. Apoi, să-l ducem la București, să vedem ce ne zic și medicii de acolo. Trebuie să găsim urgent un spital din străinătate în care să poată fi operat până nu e prea târziu. E singurul copil pe care-l avem și e cumplit să vedem cum se stinge sub ochii noștri. Între ședințele de citostatice stă acasă și ne cere cărțile de la școală să recupereze materia pe care o pierde. A terminat clasa a IX cu media 9.80, e respectuos și cuminte. De ce trebuie să treacă el prin tot chinul ăsta?”.
Colegii de clasă ai lui Silviu și întreg corpul didactic al Colegiului “Codreanu” au inițiat o campanie umanitară încă din noiembrie. Cu toții au sărit să-l ajute financiar pe colegul sau elevul lor. În ianuarie vor fi o serie de spectacole, baluri etc cu scop caritabil.
Cei care doresc să contribuie financiar o pot face fie prin achiziționarea unui bilet la evenimentele organizate de “codreniști” special pentru această cauză, fie prin donații directe în punctele amenajate în liceu, la contabilitatea Colegiului “Codreanu” sau direct în contul bancar RO27 BRDE 380 SV 302 599 33800.

Sursa: Obiectivul de Vaslui.

Il cunosc personal pe Silviu si nu am decat cuvinte de lauda la adresa lui.
Mi`l amintesc ca un baiat plin de viata, caruia ii placea foarte mult fotbalul.
Mereu a fost respectuos si foarte de treaba.
Deci, daca putem de ce sa nu`l ajutam?!
Suntem alaturi de tine, Silviu !
RO27 BRDE 380 SV 302 599 33800!

Your lips are still red.

Încep scurt şi la obiect:eu nu prea am tangenţe cu rockul, deşi în vară am ascultat, de la începutul şcolii am renunţat la acest gen de muzică.
Până acum o saptămână, când, din greşeala, am dat de Nightwish-While your lips are still red, melodie ce o ştiam de mult, dar sincer, nu prea am fost tentată s-o ascult, doar de vreo doua-trei ori, insă de când am regăsit-o nu încetez să o ascult şi să o fredonez.
Pentru că puţine sunt melodiile ce îmi intră la inimă, dar mai puţine sunt cele ce îmi transmit ceva, cele ce ma fac sa vibrez când le ascult.
Motivul pentru care melodia aceasta îmi dă o stare aparte nu îl ştiu, probabil mesajul ei.
Partea mea preferată fiind:'Young heart for love/Not heartache'.
Oricum, concluzia postării este: Îmi place foarte mult melodia şi v-o recomand, sper să vă placă şi vouă, dacă nu aţi ascultat-o până acum.

Nimic.

Incep aiurea..ma simt aiurea.
Weekendul a trecut, a trecut greu, plictisitor..fiind marcat de vestitul clip de pe Youtube cu 'telecomadatu`', frate, bietu` om e varza, dar nu trebuie sa`l critic eu, oricum l`ati criticat voi, toti, dar odata cu vizionarea acestui filmulet mi`am dat seama ca mie, de fapt, imi place rolul lui Bendeac si chiar deloc Ciprian..caci asa il cheama, nu Dorel !!
Whateva`, revenim la stare aia aiurea, am incercat sa schimb playlistu`, sa renunt la melodiile mele 'de suflet' si brusc am trecut la Brokencyde-Freaxxx..dar, fara rost..nimic nu`mi poate aduce starea aia de bine, ce imi lipseste atat de mult..
Mintea imi zboara departe..in amintiri, amintiri ce nu tin de El.. deoarece am avut grija sa`l fac sa dispara, si am reusit chiar cu ajutorul Lui, desi nimeni nu se astepta la asta, so my heart is freeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!
In alta ordine de idei..Vine vacanta, vine Craciunul, vine Revelionul !! Chestii care pana acum ma faceau fericita, doar cand auzeam de ele, dar.. anul acesta ceva ma retine, nu simt spiritul sarbatorilor..poate datorita problemelor ce mi`au umbrit fiecare zambet in ultimele doua luni..probleme ce incep sa dispara, si rani ce se cicatrizeaza..cred!
Si totusi, sper, ca desi a cam intarziat, va aparea si spiritul Craciunului, mai ales atunci cand voi primi cadourile Mosului, atat cel material cat si cel spiritual, pe care sincer mi`l doresc mult mai mult decat primul..dar mai bine nu intram in detalii..
Datorita plictiselii am inceput socializarea pe mess`, ca tot am facut o pauza ieri, trebuia sa recuperez astazi =], asa deci, din subiect in subiect, am aflat ca doar eu am starea asta aiurea, si nu am chef de sarbatori, restul, sunt toti 'in love' de nu stiu ce 'mega-extra-super bunaciune' si abia asteapta sarbatorile ca au nu stie ce 'mega-planuri' sau chestii d`astea.
Lucruri ce imi amintesc de mine la inceputul liceului, ca ' vai o sa ma indragostesc si voi avea o relatie de lunga durata' , ca 'vai o sa fie grozav' ca 'vai, vai, vai', dar deja au trecut 4 luni si nimic, nu a venit nici 'Fat-Frumos' si nici nu mi se pare asa grozav la liceu..ca na, e mai mult stres, mai putin somn, colegi noi, caractere noi, alti prieteni de prin liceu..si 'e grele, mama, e grele' !!
Pana una-alta..starea aia aiurea persista, iar eu am reusit sa postez ceva..pornind de la nimic..deci e bine.
Punct cu !! :)).

Condoleante .

Scriu aceasta postare cu mare tristete..
Tristete ce si`a facut loc in sufletelul meu indirect..
Astazi o persoana importanta din inima mea, Cozmin, si`a pierdut doua fiinte dragi, bunicii lui..Iar intamplarea face ca maine sa fie ziua lui..Viata uneori nu e corecta..Nici nu stiu ce as putea sa`ti spun pentru a te face sa te simti ceva mai bine..cred ca vorbele sunt de prisos, si cel mai bine ti`ar prinde o imbratisare mare, mare de tot, dar nu e posibil ca esti departe a dracu`..deci mai bine iti repet:daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva sunt aici, cum am fost si voi fi mereu:*!
Si:"La multi multi multi ani! Sa fii sanatos, iubit si fericit:*:*!' Pentru maine, si nu uita:Zambeste, Ana te iubeste:x!

New.

I`m back!
Da, m`am intors in blogosfera, acum constientizand cand de mult conta pentru mine vechiul blog.
Tineam la el enorm de mult, era cred ca una din cele mai mari realizari ale mele..cand intram pe blog, simteam ca vacanta de vara nu a fost in zadar, eram mandra de mine, dar..toate au disparut odata cu parerile celor din jur, pareri ce dor..
Pot spune, ca am ajuns sa ma cunosc, stiu ca sunt orgolioasa, incapatanta si impulsiva..adevarate 'calitati'..mai ales impulsivitatea, cea care m`a facut sa inchid vechiul blog (Ochisorii Albastri)..trebuia sa ascult de toti ceilalti cand imi spuneau:'nu fa asta, nu ai de ce sa`l inchizi, ai muncit mult la el, sunt sentimentele tale'..dar nu..eu mi`am respectat 'orgoliul de portelan' si m`am incapatanat sa`l sterg..
Acum..nu mai am entuziasmul ce il aveam pe 5 iulie, nu mai am nici acelasi chef pentru scris, dar cred ca intr`un fel am devenit 'dependenta' de blog.
Mi`e greu sa o iau de la inceput, si mai ales imi va fi greu sa imi recastig cititorii, dar voi incerca..la urma urmei tot eu sunt cea care scrie.
Ieri am invatat ca ar trebui sa ma gandesc de doua ori inainte sa fac un lucru, si sa nu ma mai afecteze atat de mult parerile celor din jur..dar revenim la acel numit 'orgoliu de portelan'..orgoliu pe care as vrea sa nu`l am..dar nu pot..face parte din felul meu de a fi.
Pentru mine, vechiul blog era un fel de jurnal, un jurnal in care scriam tot ce simteam, mai ales in zilele de vacanta..in zilele in care nu aveam cu cine sa vorbesc..sau in zilele in care voiam sa imi spun parerea despre cei ce ma inconjoara..
Desi stiu ca nu erau cele mai bune postari sau cel mai bun blog, era o parte din mine, pentru ca nici eu nu sunt cea mai buna sau perfecta..am muncit mult la el..si chiar ma bucuram cand vedeam ca imi cresc vizualizarile sau cineva imi dadea add si imi spunea:'felicitari, ma regasesc in ceea ce scrii' ori:'una din postarile tale m`a facut sa plang.', desi nu acesta era scopul meu, era fericita pentru ca postarile mele transmiteau ceva.
Acum, as vrea sa spun ca totul este bine..dar cum spun versurile:'nu stii, nu vrei sa stii ce e cu tine, nu poti minti ca totul e bine'..dar, poti sa speri ca totul va fi bine.

De ce nu este bine?!
Nu este bine pentru ca as vrea sa dau timpul inapoi si sa nu fi sters blogul..as vrea sa renunt odata la orgoliul acesta..dar..nu se poate.

Ciao:*.