am momente in care disper pur si simplu, imi vine sa-mi smulg unghiile din carne, sa urlu, sa lovesc..momentele in care ma simt singura si vulnerabila, nimic nu este mai dur pentru mine decat sa ma simt a nimanui..sa ma simt fara protectie..sa stiu ca daca as muri nimeni nu m-ar plange.nu am nevoie de oameni falsi langa mine, am nevoie doar de o persoana care sa fie in stare sa ma ridice atunci cand sunt in cadere libera..stiu cat de greu sunt de suportat, dar stiu de asemenea cat ar valorea un singur telefon..unul gen "vreau sa fii bine, sunt langa tine" .. mi-ar risipi multe din lacrimi..un suflet are sa te sustina atunci cand ti-e greu valoreaza cat 1000 atunci cand ti-e bine, dar stiu.. e ca si cum ai cauta acul in carul cu fan, mereu va exista acea persoana care te dezamageste, acea persoana care te face sa simti k ai totul si deodata ca ai nimic, acel mic pas de la print la cersetor, simti ca il detii .. apoi simti cum ti se strecoara printre degete, sunt lucruri simple, dar care dor enorm, iar durerea se amplifica si mai mult cand nu ai cui sa i le spui, fie ca nu ai incredere, fie ca cel in care ai incredere e ocupat, fie chiar acea persoana iti induce starea..atunci nu iti mai ramane nimic de facut, decat sa incepi sa scrii, 'sa-ti lasi tacerea sa zguduie pamantul' ..'si care lupte se dau in tine fara sa auzi un urlet' .. versurile astea probabil mi-ar descrie cel mai bine starea..ma afisez ok..tac..dar in mi e frang mii de lacrimi pe obraji.stiu nu e nimeni dator sa mi le stearga, dar ma omoara pe dinautru singuratatea asta, ma sugruma, ma face sa imi doresc sa ma mutilez, ca si cum prin cicatricea provocata ar iesi tot ceea ce am de spus sau aratat, acea dorinta netrebnica de a spune 'vreau sa fii langa mine sa cazi cu mine si sa ne ridicam impreuna' dar, nu pot sa o fac, as cere prea mult, nu pot sa fiu atat de egoista incat sa condam pe cineva la starile mele, vreau ca oamenii sa fie fericiti, indiferent daca voi si sau nu alaturi de ei.

Sufletul se frange.

Am ajuns iar aici, de unde am plecat, din nou dezamagita.

Am trecut printr-o perioada in care am fost fericita cu adevarat, am petrecut clipe frumoase, m-am schimbat, am invatat multe, bune, si rele ce ii drept, dar cea mai usturatoare lectie o primesc acum, am avut incredere, mi-am dat sufletul, si..si acum, nu regret, dar ma doare.

As vrea sa nu traiesc clipele astea, clipele de care mi-a fost cel mai frica toata viata, clipele in care, desi inima isi doreste ceva, ratiunea nu ma lasa, ratiunea sau orgoliul, care pot spune ca pentru prima data in viata, nu e orgoliu prostesc..nu e doar o copilarie.

Ceva in sufletul meu s-a rupt..s-a rupt si doare enorm de tare..as vrea sa dorm, nu pot, nici dormind nu scap de gandurile si indoielile care imi macina sufletul; as vrea sa uit, asta e si mai greu, pentru ca in fiecare particica din mine se afla ceva care imi aminteste de acea dezamagire, ma consider vinovata, dar nu cea mai vinovata..as fi facut orice, orice numai sa fi fost totul bine, iar in schimb am primit..nimic.

Plang, probabil, pentru prima data, nu ma feresc ca cei din jurul meu sa vada asta, imi dau seama ca nu este o rusine, orice om plange, si de multe ori, poate, este cea mai usoara cale pentru a spala sufletul, pentru a te descarca..dar ce faci cand vine cineva si iti spune:"ti-am spus eu!", ce te faci cand nu vrei decat sa iti spuna cineva ca e un cosmar..?!

As vrea sa am raspunsurile acestea, mi-ar fi putin mai usor.

E unul din momentele in care imi urasc slabiciunea, urasc ca nu pot pleca fara sa privesc in urma, fara sa imi pese, urasc ca nu pot uita, urasc ca sunt la mana unei persoane, probabil singura persoana care ar putea sa ma faca fericita in clipa asta, imi urasc inima, o urasc pentru ca nu intelege, nu intelege ca locul ei nu acolo..

Cum e sa spui :"Stop!", dar sa iti doresti altceva..cum e sa iei decizii pe care mai tarziu ajungi sa le urasti, sau chiar ajungi sa te urasti pe tine, pentru ca le-ai luat?!
E cel mai dureros lucru, si mai dureros e sa stii ca nu poti face nimic pentru a sterge trecutul, pentru a-ti sterge gandurile, amintirile, sentimentele.
Candva toti iti spuneau:'Ai grija, o sa regreti, stii bine ca nu ai dreptate!'..dar tu..tu o tineai p`a ta:"Stiu eu ce-i mai bine, stiu ca asa e mai bine!'..acum stai si plangi cu obrajii uscati, iti plange sufletul, ceea ce e mai dureros, decat sa plangi cu mii de lacrimi.
Mereu spui ca esti bine, exact atunci cand nu esti, exact atunci cand ai nevoie de o imbratisare si de multe zambete..
Poate ai vrea sa te intorci din drum, dar stii ca va fi la fel, ca vei gresi, ca vei lua decizii necugetate..impulsivitatea, nu iti va permite sa nu gresesti.
Desi ai sufletul rupt in mii de cioburi, mai ai o farama de speranta, te gandesti ca timpul vindeca tot, asa cum zice Bitza, si ca intr-o zi vei avea din nou acel zambet care iti lipseste atat de mult, zambetul ala din suflet, nu cel de fatada, care dureaza cateva ore, cu mare chin, iar cand intri in camera ta..trebuie sa treci peste masca afisata, si te napustesc gandurile..lacrimile..dorul de tot ce era candva..dorinta de a fi cum era.. dar te consoleaza doar un gand:"Macar unuia dintre noi ii e mult mai bine!"
Simti ca cedezi, ca durerea nu se limiteaza la a ramane in suflet, simti ca explodezi, te mai consoleaza doar melodia ce o ascultai cu atata drag cand erati 'unu` pentru altu`' desi iti aduce lacrimi, te amagesti cu gandul ca, poate, candva, va fi cum era..dar te trezesti din vis, si iti dai seama ca e doar o dorinta.

Hai salut!
N-am mai trecut pe aici de ceva vreme..mi-a cam pierit cheful de scris.
Dar, a venit primavara si trebuie sa postez si eu ceva.
Incep prin a spune: La multi ani, mami! si tuturor femeilor din lumea asta mica:*.
Acum, trecem de la un subiect la altul: Romanii au talent!, este emisiunea mea preferata, pentru ca eu chiar am incredere in talentul romanilor.
Dar, sa fim cinstiti, multi se duc acolo si devin penibili..
Vrei sa pari amuzant, bine-bine, dar gandeste-te ca ai trecut de mult de prima tinerete..iar dansul din buric e cam `indraznet`..si nepotii tai te vor renega:">.
Whateva`..mie imi place emisiunea si spre sa castige Adrian Tutu :x.
Altceva..ce-ar mai fi de zis..aaa da, RObotzii..sunt extra-mega-ultra-superbi.
Imi inveselesc saptamana :x.
Cam atat am avut de zis.
Bye-bye. :* .

DEZACTIVAT !!
Nu m-a lasat inima sa il sterg iar, dar il puteti considera dezactivat :) .

Razna.

Razna.
Da, o iau razna, simt ca blogul meu, nu mai este al meu..
De ce?
Nu ma mai reprezinta..
Dupa cum ati observat..este o mare diferenta intre vechiul blog si acesta..si anume, in cel vechi aveam postari despre viata mea, despre ceea ce mi se intampla, despre prietenii mei, iar in acesta, postarile predominante sunt despre viata, in general..si nu stiu de ce, dar nu ma atrage sa scriu asa cum ma atragea cel vechi, deci, voi renunta, si..voi posta din nou cum postam inainte, de cate ori simteam nevoia si despre ce aveam eu prin capsorul asta, iar cui nu-i place..asta e.. gaseste in coltul din dreapta marele X si click stanga.
Aceasta..avea sa fie introducerea postarii de astazi, caci cuprinsul va fi diferit.
Cuprinsul..nici nu-l prea cunosc..inca.
Imi voi lasa ideile sa curga..
Am luat vacanta, straniu, dar eu una nu ma bucur, bine-bine, doar un pic, pentru ca voi avea mai mult timp pentru somn, dar..tot mai mult imi placea sa merg la scoala, motivele..diverse xD.
S-a incheiat un semestru, un semestru care a trecut repede, asta o spun acum, caci in timpul tezelor, alta era parerea mea.
Dar, totusi, timpul trece repede, mai ieri ma prezentam colegilor, iar acum au trecut 5 luni de cand ne cunoastem, ba chiar ne-am si certat..si totusi..am trecut peste.
Ehe, multe s-au schimbat de pe 13 septembrie pana astazi, chiar si gusturile mele in materie de muzica.
Dar, asta e alta poveste.
Dupa cum vedeti, in mintea mea este un amalgan de idei..iar eu habar n-am pe ce sa ma axez..dar, aici cred ca deja intervine caracterul oscilator al celor din zodia balantei, pentru ca eu raman balanta, indiferent de studiile 'marilor savanti'.
De fapt, nu ma pot imagina in postura de fecioara, oh Gush, eu-mama?!..No way.!
Acum, cred sa imi iau zborul de pe blog, m-am plictisit, si am chef de o cioco` fierbinteee.
So, bye-bye.

Aaa, era sa uit, poza iti este dedicata tie, Ana N., pentru ca desi ne mai certam, si tipam ca nebunele, te iubesc, ti-ai facut loc in inima mea :* .
Hai pa >:P !

Parinti care uita sa fie parinti.

Traim intr-o societate ce pune accentul pe vorbele si parerile celorlalti..
Adeseori parintii ignora dorintele copiilor doar pentru a evita ca 'lumea sa ii barfeasca'.
Dar oare nu sunt mai importante telurile acelui copil si visele sale, decat vorbele unui om ce nu are nici o legatura cu tine?
La intrebarea aceasta nu imi pot raspunde eu, nu sunt parinte, dar stiu sigur ca atunci cand voi fi imi voi asculta copilul, si voi face tot ce tine de mine pentru a-l calauzi in viata, dar mai ales il voi sprijini..ii voi fi alaturi si ii voi sterge lacrimile atunci cand ii va fi greu..acestea sunt niste lucruri atat de usoare, nu presupun eforturi deosebite, dar sunt foarte importate, si multe parinti uita de ele..uita de acea imbratisare de noapte buna, de acel sarut parintesc si mai ales de acel brat pe care copilul se poate sprijini.
In opinia mea, societatea este cea care ii face asa pe majoritatea dintre parinti.

Te iubesc, draga mea !!

Postarea aceasta este despre Ea, pentru Ea.

Ea este cel mai neobisnuit amestec de sentimente: veselie, melancolie, nebunie, bunatate, sensibilitate, indiferenta, putere, credinta si multe altele..trebuie doar sa fii acolo, la momentul potrivit.

Ea este cel mai special om din toti cei pe care ii cunosc..poate chiar amalganul de sentimente o face atat de speciala, sau poate simtul umorului iesit din comun..dar nu conteaza detaliile acestea, important e ca ea e Cristina..fata care prin felul ei de a fi te face sa uiti de probleme intr-o secunda, te face sa o iubesti.

Sunt sigura ca toti cei care o cunosc cu adevarat o iubesc, asa cum ti-am mai spus, draga mea: pe tine te iubeste toata lumea, pe bune:x.

Vreau sa stii ca mereu iti voi fi alaturi, orice ar fi.
TE IUBESC, DRAGA MEA <3>

Si spulberi vise parca ai fi Demiurg.

Ai simtit vreodata ca nu mai poti?

Ca nu mai faci fata?

Ca e prea greu?

Ei, cam asta simt si eu acum, a fost o saptamana grea pentru mine, si speram sa nu ajung aici, sa spun aceste cuvinte, dar se aduna putin cate putin si cedezi..

Simt ca am obosit, atat fizic cat si psihic, s-au acumulat atatea sentimente vinovate pentru lacrimile sarate ce imi mai scalda obrajii cateodata.

Sunt atatea intrebari pe care mi le pun, dar in acelasi timp ma tem de raspuns.

Atatea dorinte, ce nu s-au implinit, atatea sperante spulberate.

Si mi-as dori sa pun doar o intrebare:Cu ce drept imi spulberi visele?

Si sigur raspunsul va fi cel de care ma tem, asa ca pastreaza-l pentru tine.

Acum, pe fundal ruleaza Vescan-Suflet de campion, o melodie care ma intarea de obicei..dar acum nu mai tine 'vrajeala'..acum cred ca imi trebuie doua zile de somn si trei emisiuni "In puii mei"..dar cum dracu' sa dormi cand stii ca maine te duci la scoala si ai info`..:-j.

Eh, sa traim cu speranta ca va veni vacanta, iar luna martie ma va gasi la alt profil, cu alti profi si cu o stare de spirit ceva mai buna.

Si iata ca a venit si prima postare din 2011, care a pornit la cea mai teribila stare posibila.

Bye-bye.

Happy new year !

Iata ca am ajuns si la ultima postare din acest an.

Planuri pentru anul ce urmeaza nu prea am.

Si mi se pare cam penibil sa zici:"in 2011 nu mai beau, nu mai fumez, nu mai injur, nu mai..'', daca va fi, schimbarea va veni de la sine.

Dorintele mele pentru 2011 sunt cam..seci. Vreau sa am aceiasi prieteni ce ii am acum, in prezent, si ma refer la cei adevarati, caci restul..vin si pleaca, mai vreau sa am mai multa inspiratie pentru postarile de pe blog, sa treaca timpul mai repede, sa vina vara aia odata sa il revad pe tati, sa aiba Doamne-Doamne grija de persoanele importante din viata mea, aici ii includ si pe aia 2-3 prieteni si chestiile alea obisnuite: sanatate etc etc etc.

Pareri de rau pentru 2010 nu am, de ce sa mint..nu imi cer iertare pentru nimic, pentru ca nu as face asta din suflet.

Au fost reactiile si faptele mele, asta e.

So, la multi ani, si mult noroc in 2011!!

Ne auzim la anu`.

Merry Christmas!

In sfarsit a venit Craciunul..eu nu prea am inspiratie..

Asa ca va urez toate cele bune, sa vina Mosu` cu tot ce va doriti si Craciun fericit :*!

Ajutor pentru Silviu.

Silviu-Viorel Cărămidaru, elevul de la Colegiul Național “Gh. R. Codreanu” Bârlad bolnav de cancer osos, a primit o nouă lovitură. Tumora nu poate fi extirpată de chirugii oncologi din țară și costul intervenției în străinătate se ridică la peste 100.000 de euro.
Familia adolescentului a primit în această săptămână verdictul oncologilor de la Clinica din Cluj, singurul loc din țară unde ar fi putut să-i fie extirpată tumora. Medicii și-au recunoscut neputința., iar recomandarea lor a fost ca pacientul să fie
operat în străinătate. O asemena intervenție costă o avere, peste 100.000 de euro. Ca perspectivele să fie și mai întunecate, nu a fost găsită (încă) o clinică de specialitate care să accepte intervenția. Acesta nu a fost singura veste tristă pentru familia adolescentului. Silviu a început în această săptămână a treia serie de citostatice, tratament devastator pe care cu greu îl mai tolerează.
Ioan Cărămidaru, tatăl băiatului, ne-a declarat: “A început din nou chimioterapia și suportă tratamentul din ce în ce mai greu. Apoi, să-l ducem la București, să vedem ce ne zic și medicii de acolo. Trebuie să găsim urgent un spital din străinătate în care să poată fi operat până nu e prea târziu. E singurul copil pe care-l avem și e cumplit să vedem cum se stinge sub ochii noștri. Între ședințele de citostatice stă acasă și ne cere cărțile de la școală să recupereze materia pe care o pierde. A terminat clasa a IX cu media 9.80, e respectuos și cuminte. De ce trebuie să treacă el prin tot chinul ăsta?”.
Colegii de clasă ai lui Silviu și întreg corpul didactic al Colegiului “Codreanu” au inițiat o campanie umanitară încă din noiembrie. Cu toții au sărit să-l ajute financiar pe colegul sau elevul lor. În ianuarie vor fi o serie de spectacole, baluri etc cu scop caritabil.
Cei care doresc să contribuie financiar o pot face fie prin achiziționarea unui bilet la evenimentele organizate de “codreniști” special pentru această cauză, fie prin donații directe în punctele amenajate în liceu, la contabilitatea Colegiului “Codreanu” sau direct în contul bancar RO27 BRDE 380 SV 302 599 33800.

Sursa: Obiectivul de Vaslui.

Il cunosc personal pe Silviu si nu am decat cuvinte de lauda la adresa lui.
Mi`l amintesc ca un baiat plin de viata, caruia ii placea foarte mult fotbalul.
Mereu a fost respectuos si foarte de treaba.
Deci, daca putem de ce sa nu`l ajutam?!
Suntem alaturi de tine, Silviu !
RO27 BRDE 380 SV 302 599 33800!

Your lips are still red.

Încep scurt şi la obiect:eu nu prea am tangenţe cu rockul, deşi în vară am ascultat, de la începutul şcolii am renunţat la acest gen de muzică.
Până acum o saptămână, când, din greşeala, am dat de Nightwish-While your lips are still red, melodie ce o ştiam de mult, dar sincer, nu prea am fost tentată s-o ascult, doar de vreo doua-trei ori, insă de când am regăsit-o nu încetez să o ascult şi să o fredonez.
Pentru că puţine sunt melodiile ce îmi intră la inimă, dar mai puţine sunt cele ce îmi transmit ceva, cele ce ma fac sa vibrez când le ascult.
Motivul pentru care melodia aceasta îmi dă o stare aparte nu îl ştiu, probabil mesajul ei.
Partea mea preferată fiind:'Young heart for love/Not heartache'.
Oricum, concluzia postării este: Îmi place foarte mult melodia şi v-o recomand, sper să vă placă şi vouă, dacă nu aţi ascultat-o până acum.

Nimic.

Incep aiurea..ma simt aiurea.
Weekendul a trecut, a trecut greu, plictisitor..fiind marcat de vestitul clip de pe Youtube cu 'telecomadatu`', frate, bietu` om e varza, dar nu trebuie sa`l critic eu, oricum l`ati criticat voi, toti, dar odata cu vizionarea acestui filmulet mi`am dat seama ca mie, de fapt, imi place rolul lui Bendeac si chiar deloc Ciprian..caci asa il cheama, nu Dorel !!
Whateva`, revenim la stare aia aiurea, am incercat sa schimb playlistu`, sa renunt la melodiile mele 'de suflet' si brusc am trecut la Brokencyde-Freaxxx..dar, fara rost..nimic nu`mi poate aduce starea aia de bine, ce imi lipseste atat de mult..
Mintea imi zboara departe..in amintiri, amintiri ce nu tin de El.. deoarece am avut grija sa`l fac sa dispara, si am reusit chiar cu ajutorul Lui, desi nimeni nu se astepta la asta, so my heart is freeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!
In alta ordine de idei..Vine vacanta, vine Craciunul, vine Revelionul !! Chestii care pana acum ma faceau fericita, doar cand auzeam de ele, dar.. anul acesta ceva ma retine, nu simt spiritul sarbatorilor..poate datorita problemelor ce mi`au umbrit fiecare zambet in ultimele doua luni..probleme ce incep sa dispara, si rani ce se cicatrizeaza..cred!
Si totusi, sper, ca desi a cam intarziat, va aparea si spiritul Craciunului, mai ales atunci cand voi primi cadourile Mosului, atat cel material cat si cel spiritual, pe care sincer mi`l doresc mult mai mult decat primul..dar mai bine nu intram in detalii..
Datorita plictiselii am inceput socializarea pe mess`, ca tot am facut o pauza ieri, trebuia sa recuperez astazi =], asa deci, din subiect in subiect, am aflat ca doar eu am starea asta aiurea, si nu am chef de sarbatori, restul, sunt toti 'in love' de nu stiu ce 'mega-extra-super bunaciune' si abia asteapta sarbatorile ca au nu stie ce 'mega-planuri' sau chestii d`astea.
Lucruri ce imi amintesc de mine la inceputul liceului, ca ' vai o sa ma indragostesc si voi avea o relatie de lunga durata' , ca 'vai o sa fie grozav' ca 'vai, vai, vai', dar deja au trecut 4 luni si nimic, nu a venit nici 'Fat-Frumos' si nici nu mi se pare asa grozav la liceu..ca na, e mai mult stres, mai putin somn, colegi noi, caractere noi, alti prieteni de prin liceu..si 'e grele, mama, e grele' !!
Pana una-alta..starea aia aiurea persista, iar eu am reusit sa postez ceva..pornind de la nimic..deci e bine.
Punct cu !! :)).

Condoleante .

Scriu aceasta postare cu mare tristete..
Tristete ce si`a facut loc in sufletelul meu indirect..
Astazi o persoana importanta din inima mea, Cozmin, si`a pierdut doua fiinte dragi, bunicii lui..Iar intamplarea face ca maine sa fie ziua lui..Viata uneori nu e corecta..Nici nu stiu ce as putea sa`ti spun pentru a te face sa te simti ceva mai bine..cred ca vorbele sunt de prisos, si cel mai bine ti`ar prinde o imbratisare mare, mare de tot, dar nu e posibil ca esti departe a dracu`..deci mai bine iti repet:daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva sunt aici, cum am fost si voi fi mereu:*!
Si:"La multi multi multi ani! Sa fii sanatos, iubit si fericit:*:*!' Pentru maine, si nu uita:Zambeste, Ana te iubeste:x!