am momente in care disper pur si simplu, imi vine sa-mi smulg unghiile din carne, sa urlu, sa lovesc..momentele in care ma simt singura si vulnerabila, nimic nu este mai dur pentru mine decat sa ma simt a nimanui..sa ma simt fara protectie..sa stiu ca daca as muri nimeni nu m-ar plange.nu am nevoie de oameni falsi langa mine, am nevoie doar de o persoana care sa fie in stare sa ma ridice atunci cand sunt in cadere libera..stiu cat de greu sunt de suportat, dar stiu de asemenea cat ar valorea un singur telefon..unul gen "vreau sa fii bine, sunt langa tine" .. mi-ar risipi multe din lacrimi..un suflet are sa te sustina atunci cand ti-e greu valoreaza cat 1000 atunci cand ti-e bine, dar stiu.. e ca si cum ai cauta acul in carul cu fan, mereu va exista acea persoana care te dezamageste, acea persoana care te face sa simti k ai totul si deodata ca ai nimic, acel mic pas de la print la cersetor, simti ca il detii .. apoi simti cum ti se strecoara printre degete, sunt lucruri simple, dar care dor enorm, iar durerea se amplifica si mai mult cand nu ai cui sa i le spui, fie ca nu ai incredere, fie ca cel in care ai incredere e ocupat, fie chiar acea persoana iti induce starea..atunci nu iti mai ramane nimic de facut, decat sa incepi sa scrii, 'sa-ti lasi tacerea sa zguduie pamantul' ..'si care lupte se dau in tine fara sa auzi un urlet' .. versurile astea probabil mi-ar descrie cel mai bine starea..ma afisez ok..tac..dar in mi e frang mii de lacrimi pe obraji.stiu nu e nimeni dator sa mi le stearga, dar ma omoara pe dinautru singuratatea asta, ma sugruma, ma face sa imi doresc sa ma mutilez, ca si cum prin cicatricea provocata ar iesi tot ceea ce am de spus sau aratat, acea dorinta netrebnica de a spune 'vreau sa fii langa mine sa cazi cu mine si sa ne ridicam impreuna' dar, nu pot sa o fac, as cere prea mult, nu pot sa fiu atat de egoista incat sa condam pe cineva la starile mele, vreau ca oamenii sa fie fericiti, indiferent daca voi si sau nu alaturi de ei.