Cum e sa spui :"Stop!", dar sa iti doresti altceva..cum e sa iei decizii pe care mai tarziu ajungi sa le urasti, sau chiar ajungi sa te urasti pe tine, pentru ca le-ai luat?!
E cel mai dureros lucru, si mai dureros e sa stii ca nu poti face nimic pentru a sterge trecutul, pentru a-ti sterge gandurile, amintirile, sentimentele.
Candva toti iti spuneau:'Ai grija, o sa regreti, stii bine ca nu ai dreptate!'..dar tu..tu o tineai p`a ta:"Stiu eu ce-i mai bine, stiu ca asa e mai bine!'..acum stai si plangi cu obrajii uscati, iti plange sufletul, ceea ce e mai dureros, decat sa plangi cu mii de lacrimi.
Mereu spui ca esti bine, exact atunci cand nu esti, exact atunci cand ai nevoie de o imbratisare si de multe zambete..
Poate ai vrea sa te intorci din drum, dar stii ca va fi la fel, ca vei gresi, ca vei lua decizii necugetate..impulsivitatea, nu iti va permite sa nu gresesti.
Desi ai sufletul rupt in mii de cioburi, mai ai o farama de speranta, te gandesti ca timpul vindeca tot, asa cum zice Bitza, si ca intr-o zi vei avea din nou acel zambet care iti lipseste atat de mult, zambetul ala din suflet, nu cel de fatada, care dureaza cateva ore, cu mare chin, iar cand intri in camera ta..trebuie sa treci peste masca afisata, si te napustesc gandurile..lacrimile..dorul de tot ce era candva..dorinta de a fi cum era.. dar te consoleaza doar un gand:"Macar unuia dintre noi ii e mult mai bine!"
Simti ca cedezi, ca durerea nu se limiteaza la a ramane in suflet, simti ca explodezi, te mai consoleaza doar melodia ce o ascultai cu atata drag cand erati 'unu` pentru altu`' desi iti aduce lacrimi, te amagesti cu gandul ca, poate, candva, va fi cum era..dar te trezesti din vis, si iti dai seama ca e doar o dorinta.